Galerie Foto

“Oamenii  cu care venim în contact sunt în mare măsură educaţi şi, totuşi, comportamentul este şi asiatic şi tribal: nu spunem pe faţă, dar reclamăm prin dos. Pândim, ne ascundem, poate împuşcăm de la distanţă, fără să fim văzuţi. Ne pedepsim surorile, poate chiar le omorâm, pentru că cineva a scris o poezie de dragoste despre ele. Nu ne place să fim consideraţi cetăţeni de mâna a doua a lumii, ceea ce este şi normal să nu ne placă, dar îi considerăm pe alţii cetăţeni de mâna a doua: negri”.

Am citat din volumul “Zile şi nopţi în Irak” – semnat de preşedintele Colegiului Academic al Universităţii “Babeş-Bolyai”, profesorul Paul Şerban Agachi -, volum care va fi lansat miercuri, la Cluj.

Autorul a fost consultant UNESCO, între 2000 şi 2003, în Irak-ul lui Saddam Hussein. El analizează realitatea cotidiană din Orientul Mijlociu printr-o dublă lentilă, de simplu turist şi de specialist în educaţie.

Cartea, apărută la editura Eikon, va fi lansată miercuri, în foaierul central al Bibliotecii Judeţene “Octavian Goga”, care împlineşte 90 de ani de activitate. OradeCluj.ro vă prezintă câteva fragmente în care experienţele personale ale profesorului Agachi se împletesc cu cele ale vieţii de funcţionar străin “aterizat” într-un butoi de pulbere.

*

Erbil-Bagdad

Deşertul este, aş zice, nemărginit, dar nu-i aşa, pentru că l-am străbătut cu drag, 1000 kilometri. Dar e nemărginit când îl străbaţi cu cămile, nu cu Nissanuri la 150 km/h. Nicio vegetaţie pe rază de kilometri! Este impresionant să mai vezi un sat amărât cu ceva copaci amărâţi, şi ei, care nu ştiu cum rezistă. (…) Este o căldură…! La Bagdad, cred, că au fost 50-55 de grade, în deşert mai mult. Uite acum, am închis puţin coolerul şi, instantaneu aproape, temperatura a crescut la 35 de grade. (p. 43)

Nauroz, martie 2001

Din cauza sărăciei lucii, provocate de “victoriile continue ale regimului Saddam împotriva imperialiştilor”, prostituţia este în floare. Fete superbe, dar flămânde, se prostituează cu cine? Cu cei care au mai mulţi bani, adică cu funcţionarii ONU, departe de casă, la hotel totul este supravegheat (…) Se duc fetele cu străinii la hotel, beau ceva, îşi consumă actul sexual şi, în euforia petrecerii, una dintre ele îşi pune chiloţeii pe deget şi îi flutură, spunând: “Acesta este adevăratul steag al Irakului, care ne duce spre victorii!”. A doua zi, capetele fetelor participante la petrecere stăteau înfipte în ţepe în faţa hotelului, “pentru a avertiza şi preveni”, aşa cum spune Coranul! (p.76)

Najaf, ianuarie 2001

În zilele în care am vizitat cele două locuri sfinte (Najaf şi Kerbala, n.r.), era pelerinajul anual la moaştele lui Ali, pelerinaj ce comemorează uciderea lui din ianuarie 661 la Kufa, o localitate apropiată. Nu am văzut nicăieri aşa o disperare şi o emulaţie spirituală. Se izbesc cu capul de ziduri, se târâie pe jos şi sărută pragul de intrare în moschee. (…) Pierdut în mulţimea ce înconjoară mormântul, probabil că mă deosebeam cumva de cei de acolo, deşi credincioşii erau musulmani de toate felurile: arabi, central-asiatici, albi, negri. Am auzit din spate, insinuant: “Saddam Hussein is good!”. M-am făcut că nu am înţeles nimic şi am mers înainte. Puteam şti doar araba, nu şi engleza neapărat! (p. 82)

Dohuk, August 2003

Pe drumul din spate spre Dohuk, se află o comunitate interesantă, care-l preamăreşte pe Satana. Dar Satana nu este cel ce întruchipează răul, ci este cel bun, îngerul care l-a înfruntat pe Dumnezeu, care devenise trufaş! Secta Yazidi nu dă dezlegare membrilor congregaţiei să se căsătorească în afara sectei. Nu se amestecă cu nimeni. (…) Templul yazidi este o peşteră afumată, în care ard permanent torţe. Însemne puţine. Mirosul este greu, de aer consumat şi puţin. Pereţii afumaţi. Nu se poate să nu simţi că intri pe altă lume, care te face să ţi se strângă inima. Poate asocierea cu Satana…oricum, te cam sperii! (p. 93)

Suleimaniyah

Am cunoscut mai mulţi absolvenţi de facultate din România, Parekhan Jaff (numele tribului e Jaff), absolventă de fizică la Cluj, Zaharia Amza (ce nume balcanic!), absolvent de construcţii la Iaşi, alţii de la arhitectură, economice şi geologie, unii dintre ei profesori la universităţi. Toţi s-au bucurat că au cu cine vorbi în româneşte, pentru că le-a plăcut acolo. (…) Cu Parehkan şi soţul ei, Hiam Daud (actualmente în doctorat la geologie la Cluj), ţin şi acum legătura. (p.114)

Akra

Cu greu am ajuns în piaţă şi am luat loc pe nişte bănci capitonate, în faţa unor măsuţe sărace, de tablă, pentru ceai. Ceai şi pâine, lipie proaspătă. Strada este veselă, copii frumoşi şi săraci, în faţa noastră tarabe, magazine cu mirodenii şi cu seminţe de toate felurile, pentru mâncare.

11 septembrie 2001, Erbil

Eram într-un sediu al UNICEF din Erbil, căutând statistici ale populaţiei şcolare din Kurdistan. Ora 17 după-amiaza, când, agitaţie mare, break news, cele două turnuri gemene învăluite în fum. O imagine obsedantă repetată de mii de ori!!! Şi acum mă gândesc la imaginea înfiorătoare a avioanelor care se zdrobeau în turnurile gemene şi haosul care a urmat după în New York. Şi, în mod firesc, ne aşteptam ca acest haos să se răspândească cu iuţeală în lumea arabă înfierbântată de mânie (…) Desigur, în mare măsură, mass-media arabă a perceput acest atentat terorist ca o răzbunare împotriva infidelului. Am văzut, pe tv, că la Bagdad, au urmat adevărate sărbătoriri, manifestări de entuziasm. Şi nu cred că erau organizate în totalitate. Cred că unii chiar se considerau răzbunaţi! Ciudată era atitudinea unor membri ai ONU: aprobare totală.

*

Foto 1: Coperta cărţii “Zile şi nopţi în Irak”, apărută la editura Eikon.
Foto 2: Profesorul Şerban Agachi, preşedintele Colegiului Academic al UBB Cluj. (c) ubbcluj.ro
Foto 3: Cămilă pierdută în deşert. Ilustraţie din volum realizată de fiul lui Şerban Agachi, Matei, absolvent de Arte Plastice.
Foto 4: Moschee cu minaretul în vânt. Ilustraţie de Matei Agachi.
Foto 5: Babylon. Ilustraţie de Matei Agachi.