OradeCluj.ro lansează vineri, 7 octombrie, rubrica “Terorism de cititoare”, pe care o va ţine săptămânal autoarea blogului cu acelaşi nume, luciat. După ce, ieri, v-am dat vestea întoarcerii ei la scris, după doi ani şi jumătate, astăzi, în avanpremiera primului text pe care-l va publica aici, am rugat-o să răspundă unor întrebări pe care credem că i le-ar adresa şi cititorii. Dumneavoastră.

*

- De ce acum?

- Pentru că acum mi-ai propus tu. Nu, glumesc, acum mi-e clar că nu mai puteam să tac. Mi-era dor să povestesc despre ce-am mai citit.

- A crescut “copăcelul” dinăuntru?

- Da, şi s-a umplut de spini în jurul lui .

- Ce ai făcut în aceşti doi ani şi jumătate de când n-ai mai publicat pe blog?

- Exact asta e problema, că n-am făcut nimic. Şi, dacă tot pierd vremea…

- Ai citit, te-ai jucat, ai călătorit?

- M-am jucat îngrozitor de mult, mult mai mult decât îi e permis unui adult. Am citit. Am descoperit că-mi plac câinii la fel de mult ca pisicile. Acum nu mai sunt, din păcate, a cat person, dar am un căţel şi ne plimbăm amândoi până ameţim în jurul blocului.

- Ai mai scris despre cărţi în timpul ăsta, doar aşa, de dragul de a scrie?

- Nu, nici vorbă, nu pot să scriu în gol. E nevoie de disciplină pentru asta, de un motiv care să-ţi justifice efortul în propriii tăi ochi.

- Ce oferte ai primit? Te-a căutat cineva din zona revistelor literare?

- Nu. Sau parcă da, la început, după ce-mi închisesem blogul. Nu mai ţin bine minte, atunci nu mă gândeam deloc la asta. Au insistat foarte mulţi oameni să-mi redeschid blogul. Devenise iritant la un moment dat, recunosc. Sunt lucruri care nu se mai pot reface, niciodată, nicicum.

- Ce-ţi doreşti de la rubrica de pe OradeCluj.ro?

- A, e foarte simplu: să-mi dea poftă de citit, de scris, de trăit cumva în atmosfera asta de care constat că am nevoie. Să mă enerveze uneori, să mă streseze moderat, să-mi pună probleme. Cred că sunt rezonabilă, nu?

- Da, precum în faimoasa sintagmă: “Fiţi rezonabili, cereţi imposibilul!”.

- Exact!

- Eşti “genul” care lasă o carte când nu-i place sau care o duce până la capăt?

- Sunt toate genurile posibile în privinţa cărţilor. Las foarte multe neterminate, îmi pare rău să-ţi spun, dar viaţa e prea scurtă. Dar şi duc până la capăt destule care nu mă conving nici măcar la penultima pagină. Există uneori ceva care te poate face să speri mereu, chiar dacă speranţa nu-ţi e îndeplinită niciodată. Se întâmplă. E ca într-o relaţie cu un om. O închei uneori la timp, uneori prea devreme, uneori prea târziu (mult prea târziu dacă e vorba de vreo mie de pagini, în cazul unei cărţi ).

- Ai vreun criteriu personal de alegere a cărţilor pe care le citeşti? Ca un “fir roşu”?

- Mai multe. Mă interesează foarte mult literatura română contemporană, foarte mult literatura scrisă de femei (aici iau cele mai multe ţepe, mă tem, mai multe decât cu autorii români contemporani), foarte mult romanele care nu mizează în primul rând pe poveste (deşi îmi plac poveştile, desigur, dar…), literatura clasică. Presupun că astea ar fi liniile mari. Şi mai intervin fire scurte, interese pasagere, unele teme, unele curente care mă atrag preţ de câteva luni, după care merg mai departe.

- À propos de contemporani, spune-mi, din “prospăturile” ultimilor ani, trei autori români la care ţii, şi trei străini. Pe care ai vrea să-i citească toată lumea ...

- Trei străini: Arto Paasilinna (al doilea roman al lui pe care l-am citit m-a convins definitiv că-l ador pe acest autor de mare succes la el în ţară si puţin cunoscut la noi), Coetzee şi… chiar nu ştiu să spun acum un al treilea… Iar români: Ioana Bradea, Ion Iovan, Sorin Gherguţ…

- Deja începe să se refacă atmosfera blogului tău… Legat de asta, să permitem comentarii la rubrica ta, date fiind experienţele triste de atunci?

- Au fost experienţe “triste” cam 5%, dar, în general, comentariile de pe blogul meu s-ar putea să fi fost mai importante decât posturile mele. Acolo, la comentarii, s-a petrecut lucrul cel mai atractiv. Nu ştiu ce să spun acum, e un ziar online, e altceva. Şi nici nu ştiu în ce măsură mai pot participa eu la comentarii. Om trăi şi-om vedea.

- Şi ultima întrebare: ai de gând să spui, la un moment dat, cine eşti?

- Sunt deja o mulţime de oameni care ştiu cine sunt. A, de fapt, tu mă întrebi dacă am de gând să semnez cu numele meu real? Mă îndoiesc, semnez luciat aşa cum semna şi Gala Galaction . Sau, mă rog, pe-acolo . Semnătura ţi-o alegi, nu ţi-o poate impune nimeni.

*

Foto: luciat ne-a trimis această imagine a biroului ei.