Cum să scapi ieftin în viteză cu BlaBlaCar de viscol şi de noul guvern, pe autostrada îngheţată de peste Carpaţi

Scris de Mihai Bacalu la 9 Jan 2017, ora 07:02

Convocat de vărul Micky din capitală la colindat de Bobotează, am descoperit BaBlaCar, noul sistem de a face autostopul pe internet. Mai ieftin şi mai rapid decât toate mijloacele clasice. Surprizele s-au ţinut lanţ, în cele două curse diametral opuse, ca şi condiţii meteo, de aproape 500 de km fiecare, din capitala Ardealului.

Vreme frumoasă dar friguroasă. Liviu a oprit cu VW în faţă la Iulius Mall la 10 şi 30 de minute. Ne-a pus bagajele lui Dan şi al meu în spate. În timp ce demara, ne-a prevenit că va mai lua pe cineva din Târnăveni. Pasagerul din dreapta şoferului a cerut o oră estimativă pentru sosirea în Sighişoara. Dacă tot nu mai tranzităm Mureşul, unde făcea joncţiunea cu un amic cu aceeaşi destinaţie.

Profesorul ne-a dezvăluit că merge la o petrecere în Braşov. Foloseşte frecvent reţeaua BlaBlaCar, în special când merge la distracţii prin ţară cu echipa de chefuri. Cât mai stă prin România. Nu-l interesează defel că se instalează astăzi guvernul. Ne întreabă cine îl face. Ţara asta oricum nu mai are nicioşansă. De ce să se enerveze? Preferă traiul dulce. Petreceri, distracţie.

Daniel urcă din Târnăveni. a venit la întâlnire cu un taximetru, chiar lângă şcoala din centru.  A fost la înmormântarea părintelui. I-au descoperit cancerul cu două săptămâni înainte de Crăciun. Au avut dreptate, Nu s-a mai putut face nimic. După ce a consolat-o pe mama şi pe sora sa a revenit în Bucureşti, unde lucrează. Foloseşte reţeaua de puţină vreme.

Liviu s-a destăinuit şi el după ce a coborât Daniel. Munceşte într-o multinaţională cu mii de angajaţi, la departamentul de servicii financiare. Şi-a vizitat fratele la Cluj. Este şi el deja veteran în reţea. Pe la Sinaia, profitând de staţionarea de pe o mică porţiune mai aglomerată, şi-a stabilit telefonic cu prietenii de acasă o mică petrecere.

Pe tot drumu poveştile nu au contenit nicio clipă, aflând o grămadă de fapte ale pasagerilor, mai mult sau mai puţin spectaculoase, majoritatea petrecute în jurul volanului.

M-a lăsat în faţa Clinicii Fundeni. De aici până pe malul lacului, la Micky am făcut doar câţiva paşi. După trei zile de vis, în care am uitat de vreme, de politică şi de celelalte probleme curente, precum instalarea guvernului, trecând în revistă o mare parte din perioada vacanţelor de elev şi aflând multe detalii despre familia extinsă, precum o altă răpire de soţie, am făcut satisfăcut de vizită cale întoarsă.

Retur înfundat de viscol cu cod portocaliu

Verişoara Andrea m-a debarcat în Piaţa Unirii, de unde am înotat prin nămeţi până la Antim Ivireanu, chiar lângă Casa Poporului. Aici m-am ciocnit de Marius, alt clujean rătăcit prin Bucureşti, cu rucsacul în spate. Am găsit Toyota noastră, aproape de duba jandarmeriei, care asigura securitatea slujbei de Bobotează a bisericii, după ce am curăţat mai multe numere de înmatriculare de zăpadă.

O maşină cu numere de corp diplomatic a descărcat lângă noi mai multe persoane, majoritar feminine. Încercam să identificăm şoferul şi pasagerii. În timp ce şoferul Ambasadei Indoneziei stivuia bagajele, Marius şi cu mine am curăţat maşina de zăpadă şi gheaţă. Am pilotat-o pe Aria, ne-am scuturat de zăpadă şi hai la drum din nou cu BlaBlaCar.

Toată noaptea nu dormisem, agitat de vijelia care zdruncina ferestrele. Dimineaţă am scotocit îngrijorat mailul, în căutarea mesajului de anulare a excursiei. Era de înţeles, în condiţiile de afară. Zăpadă viscolită, drumuri închise, inclusiv Autostrada Soarelui. A noastră funcţiona, deşi nu vedeam prea departe, iar zăpada era încă din belşug pe suprafaţa carosabilă. Nici vorbă de anulare, aşa că m-am prezentat conform înţelegerii din ajun de pe internet.

Derapajele de pe bulevardele de legătură spre ieşirea de Piteşti le-am pus pe seama experienţei şi genului şoferului. Marius nu s-a mai abţinut şi i-a făcut observaţie. Atenţie la turarea bruscă a motorului, să nu derapăm. Aria nu a răspuns imediat. Dar pe autostradă nimeni nu ne-a mai depăşit. Lăsa cu siguranţă orice autovehicul, inclusiv pe cele grele, care greblau în formaţie camerală, de regulă trio, stratul de zăpadă murdar.

Am oprit doar la Bascov, unde Marius a închis capota şi a capsat la loc un ştergător, apoi la o benzinărie înainte de Rm Vâlcea. Ultima a fost la Cozia, pentru un sandvici rapid. Cele două studente indonezience nu se mai lăsau duse din parcare, atrase de piscurile de pe Cozia, chit că băteanu nişte curenţi câineşti de pe Olt.

Le-am povestit câte ceva din satul copilăriei mele, de la turnul spart, graniţa Regatului cu Imperiul şi am intrat din nou pe autostradă. Aici aveam să trăiesc o nouă experienţă totală. Aria a contrazis total zicerea prezidenţială, cum că iarna nu-i ca vara. Dacă acul vitezometrului nu era defect, l-am văzut sărnd sprinten peste 100, apoi 120 şi chiar 130 km la oră. M-am agăţat de mânerul de la fereastră, ca ultimă salvare în caz că vom decola de pe viaductul de lângă Cisnădie.

Conduce de 29 de ani, ne-a liniştit într-un târziu, trecând prin Lancrăm, pe lângă statuia ngheţată a lui Blaga. Face acest drum lunar, de vreo 6 ani, de câbd s-a mutat cu serviciul la Bucureşti. Marius este veteran şi el în reţeaua BlaBlaCar, ca autostopist şi şofer de cursă lungă. Indoneziencele sunt de numai două săptămâni în Europa. Au văzut Branul şi Casa Poporului, tot cu acest mijloc de transport, de care ştiau încă de acasă.

Aria m-a lăsat lângă Sigma, pe Republicii, urmând să le ducă pe studente până în Haşdeu, iar pe Marius tot în Mănăştur. Mi-a fost greu să cred că făcusem 7 ore şi jumătate de la Bucureşti, când dimineaţă nu aveam siguranţa că nu se închide şi autostrada A 3.

Am avut timp suficient de odihnă, până la miezul nopţii, să o aştept pe fiica Alice, care venea cu avionul din aceeaşi excursie, cu o mică întârziere de trei ore.

 

 

PRIETENII NOŞTRI

Box 300x250 I love Cluj